Perspectiva tinerilor români privind efectele telemuncii asupra calităţii vieţii la locul de muncă
Extras din : Elena Nedelcu ,The perspective of young people on the effects of telework on the quality of life at work, Romanian Review of Social Sciences , 2020, Vol. 10 Issue 19,
p : 3-12. Lucrarea este rezultatul unei anchete sociale pe baza de chestionar, la care au participat studentii UNT (ID +Master) .
Concluzii privind efectele telemuncii asupra calitatii vietii personale/ si la locul de munca
Pentru majoritatea tinerilor intervievati, entuziasmul pentru telemunca este legat de îmbunătățirea calității vieții personale si la locul de muncă datorată următorilor factori : reducerea stresului legat de transportul domiciliu-munca (78% dintre subiecţii intervievaţi), creşterea autonomiei a salariaţilor (73 % ), scăderea costurilor personale legate de activitatea profesională(61%), creşterea angajamentului/motivaţiei salariaţilor (55%), creşterea marjei de libertate în alegerea domiciliului (65 %).
În condiţiile muncii tradiţionale, timpul lung de navetă, blocajele din trafic, vremea rea întârzierile, etc. pot face din deplasarea de la domiciliu la locul de muncă şi invers, o adevărată sursă de stres. Acest lucru este cu atât mai adevărat în Bucureşti şi în orașele mari.
Dezbaterile în cadrul focus grupului au evidenţiat faptul că, în Bucureşti, o parte considerabilă dintre angajați în deplasarea de la domciliu la locul de muncă petrec în trafic intre ½ h- 1h pentru a ajunge la locul de muncă. Acest fapt ce are un impact negativ asupra bunăstării psihice şi fizice, crescând nivelul de oboseală şi stres, precum şi asupra echilibrului dintre viața profesională și cea privată personală.
La polul opus, telemunca, reducând numărul de călătorii ale angajaţilor, le economiseşte timpul şi banii. Tinerii remarca totodată şi o reducere a oboselii. Ei consideră că telemunca atrage după sine şi o semnificativă reducere a impactului negativ asupra mediului, o creştere a calităţii aerului.
Telelemunca creează premisele unei mai bune reconcilieri a timpului personal cu cel profesional.
Majoritatea subiecţilor considera că telemunca, antrenează creşterea autonomiei a salariaţilor (73 % ). Acest fapt conferă angajaţilor un mai accentuat sentiment al recunoaşterii valorii, demnităţii lor de către angajator .
Acest sentiment, asociat cu celelalte efecte pozitive ale telemuncii creează condiţiile creşterii angajamentului salariaţilor (investiția persoanei în munca sa), contribuind astfel la îmbunătăţirea calităţii vieţii la locul de muncă, susţin 55% dintre subiecţi.
Pe de altă parte, telemunca permite creşterea marjei de libertate în alegerea domiciliului (pentru 65 % dintre intervievaţi). Discuţiile în cadrul focus-grupului au evidenţiat faptul că, pentru o parte dintre tineri e important că pot lucra de oriunde, că pot merge, de exemplu cu copiii/ familia la munte , sau că pot locui la bunici, la ţară, chiar dacă nu sunt în concediu. Această libertate susţin ei contribuie la creşterea calităţii vieţii personale.
La polul opus, nemulţumirile suscitate de telemunca sunt legate –pentru majoritatea respondenţilor (86%) de pierderea relaţiilor sociale de muncă, a spiritului de echipă şi de riscul izolării faţă de colectiv. Tinerii susţin că au o nevoie vitală de ,, relaţii sociale vii, ,,fata în fata’’, de o comunicare autentică, cu colegii, şefii, profesorii lor. Ei susţin că astfel de relaţii nu sunt posibile în condiţiile exclusive ale telemuncii, fapt ce are repercusiuni negative asupra bunăstării lor psihice : ,, nu de puţine ori se simt înstrăinaţi, singuri, trişti, chiar deprimaţi.
Alte nemulţumiri provocate de desfăşurarea online a activităţii profesionale-sustin tinerii intervievati- se referă la : dificultatea separării timpului profesional de cel personal (73%), creşterea numărului de ore zilnice de lucru (66% ), repercusiunile asupra sănătăţii fizice şi mintale ( 65%) , scăderea satisfacţiei muncii (65%), creşterea oboselii legate de muncă (55%) şi altele.
Observăm că procentul tinerilor care consideră că telemunca generează o creştere a timpului total de muncă este mai mare decât procentul tinerilor care
susţin că telemunca atrage după sine creşterea oboselii legate de muncă . Pentru unii, cu toate ca timpul de lucru creste, nu in aceeasi masura creste si oboseala perceputa. Ei sustin ca ,
,,deşi muncesc un timp mai îndelungat, muncesc mai lejer, intensitatea muncii este mai mică decât în cazul muncii la birou. Telemunca le permite să-şi poată lua mai multe pauze, să-şi poată bea cafeaua în tihnă etc.’’
Observăm că entuziasmul faţă de telemunca este contrabalansat de un număr semnificativ de nemulţumiri care impietează asupra calităţii vieţii personale şi la locul de muncă .
Putem conchide că , anumite aspecte ale muncii digitale contribuie la creşterea calităţii vieţii (personale şi la locul de muncă) angajaţilor , în timp ce altele, dimpotrivă.
Studenţii intervievaţi susţin că, ,,dacă în condiţii de pandemie telemunca este salvatoare, ne permite să continuăm munca, să învăţăm , să supravieţuim financiar, în condiţii de normalitate ea este doar parţial acceptabilă. Costurile psihice (singurătate,insatisfacţie depresie..) ale unei munci digitale zilnice , ar fi mult prea mari.
- Telemunca : o altfel de munca. Delimitari conceptuale si cadru legislativ .
Telemunca ( telework sau telecommuting ) este activitatea prin care se utilizeazătehnologia informației și comunicațiilor (TIC) pentru realizarea unei activități
lucrative la distanță de locul unde este nevoie de rezultatul muncii sau de locul unde s-ar fi desfășurat lucrul în mod normal[1].
Termenul de telelucru (telework) se folosește mai mult în Europa, în timp ce, telecomutarea (telecommuting) este un termen folosit în SUA,.
Termenul de telecomutare a fost folosit pentru prima data in 2012 de Jack Nilles, care a jucat un rol principal în promovarea acestui concept în SUA, fiind apoi popularizat de futuristul Francis Kinsman în cartea sa Telecomutatorii (1987). Termenul de telelucru a fost popularizat în Europa de Comisia Europeană, care a sponsorizat importante cercetări în domeniu.
Obiectivul strategic al Uniunii Europene, stabilit la reuniunea Consiliului European de la Lisabona din anul 2000, a fost acela de a deveni cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoștințe, avându-se în vedere tendințele evoluțiilor globale („knowledge based economy”). În acest context, s-a urmărit modernizarea relațiilor de muncă, incluzând stabilirea unor moduri de lucru flexibile, cu scopul de a crește productivitatea și competitivitatea întreprinderilor, dar și de a îmbunătăți calitatea locurilor de muncă. (Ion Traian Ștefănescu, 2014)
În consecință, Comisia Europeană a invitat partenerii sociali de la nivelul Uniunii Europene să înceapă negocierile cu privire la telemuncă, negocieri ce au demarat pe 20 septembrie 2001 și s-au finalizat pe 16 iulie 2002, odată cu semnarea Acordului-Cadru asupra Telemuncii, încheiat între Uniunea Industriașilor din Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană a Artizanilor și a Intreprinderilor Mici și Mijlocii, Centrul European al Intreprinderilor cu Participare Publică și Intreprinderilor de interes Economic General și Confederația Europeană a Sindicatelor.
Scopul declarat al Acordului a fost/este „modernizarea organizării muncii, incluzând angajamente flexibile de a munci și pentru a realiza echilibrul necesar între flexibilitate și securitate” (Brândușa Vartolomei, 2008)
În Romania, in Monitorul Oficial nr. 0296 din 2 aprilie 2018 a fost publicată Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Legea a intrat în vigoare pe 5 aprilie si se aplică în domeniile de activitate în care este posibilă desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă.
Conform Art. 2 din Legea nr. 81/2018, telemunca reprezintă forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puţin o zi pe lună, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Astfel, există două condiții importante care încadrează activitățile în regim de telemuncă: a. Cel puţin o zi pe lună, salariatul lucrează de la domiciliu sau alte puncte de lucru ce îi oferă condițiile optime pentru a-și desfășura munca; b. Activitățile jobului permit și chiar se bazează pe mijloacele de telecomunicații
Astfel, orice salariat care îndeplinește aceste condiții poate fi numit telesalariat (telelucrator).
Conform Art. 6, telesalariatul () beneficiază de toate drepturile recunoscute prin lege, prin regulamentele interne şi contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor care au locul de muncă la sediul sau domiciliul angajatorului. El are următoarele obligații:
- să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa;
- să informeze angajatorul cu privire la echipamentele de muncă utilizate;
- să informeze angajatorul cu privire la locurile desfăşurării activităţii;
- să utilizeze numai echipamente de muncă sigure care nu prezintă pericol pentru securitatea şi sănătatea sa;
- să nu schimbe condiţiile de securitate şi sănătate în muncă de la locurile în care desfăşoară activitatea de telemuncă.
În același timp, angajatorul are următoarele obligații:
- să asigure telesalariatului echipamentele de muncă sigure necesare prestării muncii;
- să instaleze, să verifice şi să întreţină echipamentul de muncă necesar;
- să asigure condiţii pentru ca telesalariatul să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă deinformaţii şi instrucţiuni de lucru;
- să asigure transportul la şi de la locul desfăşurării activităţii de telemuncă.
Percepţia tinerilor români privind avantajele şi dezavantjele telemuncii
Studiul de fata este rezultatul unei anchete sociale de teren realizate pe bază de chestionar de opinie. Au fost investigaţi un număr de 261 de studenţi (din anii terminali- licenţa şi masteranzi ) de la Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti, studenti care erau, totodata, angajati. Chestionarul a fost completat online de către subiecţii participanţi . S-a urmărit surprinderea opiniilor acestora în legătură cu avantajele, inconvenientele şi efectele telemuncii asupra calităţii vieţii.
Pentru completarea, clarificarea/ aprofundarea anumitor opţiuni / răspunsuri
a fost utilizat totodată un focus-grup la care au participat un număr de 52 de studenţi angajaţi.
În urma prelucrării statistice a raspunsurilor obţinute la chestionar a reieşit ca , din perspectiva majorităţii tinerilor intervievaţi, principalele avantaje de care se bucura angajaţii în condiţiile telemuncii se referă la următoarele aspecte:
a.Reducerea stresului legat de transportul domiciliu-munca (78% dintre subiecţii intervievaţi)
b. Creşterea marjei de libertate în alegerea domiciliului (65 %)
d. Scăderea costurilor personale legate de activitatea profesională(61%)
e. Creşterea autonomiei a salariaţilor 73 %
De asemenea, ceva mai mult de jumătate dintre intervievaţi (56%), considera că telemunca aduce cu sine o scădere a stării de oboseală a angajaţilor.
Respondenţii , în proporţie de 50% declara că acest gen de muncă creează condiţiile creşterii timpului consacrat vieţii personale ( hobi, sport etc.. ) .
Majoritatea subiecţilor identifica următoarele avantaje obţinute de companie/ organizaţie de la angajații săi :
a.O optimizare a spaţiilor de birou 75%
b. Scăderea cheltuielilor întreprinderii ( 66%)
c. O scădere a absenteismului 65%
d. Un câştig de imagine a angajatorului 65%
Mai mult de jumătate dintre respondenţi adauga la avantajele mai sus menţionate şi pe următoarele două : mai bună responsabilizare sau autonomie în muncă (58%), şi creşterea angajamentului/motivaţiei salariaţilor (55%).
Principalele inconveniente percepute ale desfăşurării online a activităţii profesionale se referă la :
a. Pierderea relaţiilor sociale de muncă, spiritului de echipă şi riscul izolării faţă de colectiv; 86% dintre intervievaţi.
b. Dificultăţi crescute în separarea timpului legat de viaţa privată, de cel legat de viaţa profesională; 73% dintre subiecţi îşi manifesta acordul total sau parţial.
c. Creşterea numărului de ore zilnice de muncă ( 66% acord total sau parţial)
d. 67% dintre subiecţi reclama întâmpinarea unor dificultăți tehnice mai mari în condiţiile telemuncii (instrumente informatice la distanță, calitatea rețelei, asistență indisponibilă)
e. 65% dintre studenţi considera că telemunca generează o întârziere a posibilităților lor de dezvoltare profesională la locul de muncă
f. Un procent semnificativ de subiecţi (57%) declară că întâmpină unele dificultăţi în a-şi gestiona şi organiza munca acasă.
Majoritatea respondenţilor sesizează că telemunca nu generează o evoluţie pozitivă a factorilor următori :
Relaţiile cu colaboratorii 70%);
Relaţiile cu managerul de care depind ( 70%)
Sănătatea fizica şi mintala ( 65%)
Plăcerea / satisfacţia muncii (65%)
Timpul total de muncă (60%)
Eficienţa muncii în organizaţie (55%)
Calitatea muncii angajatului (55%)
Oboseala legată de muncă (55 %)
Timpul consacrat vieţii sociale (prieteni, vecini etc) (55%)
[1] SetThings (16 martie 2011). „Ce este Telelucrul”. SetThings.com. Accesat în 11 august 2017., apud. https://ro.wikipedia.org/wiki/Telemunca